Întrebările pe care contabilii le primesc de la antreprenorii aflați la prima firmă se repetă aproape identic: cum îmi scot banii din societate, cât rămâne la stat, ce pot deconta și ce se întâmplă dacă retrag din cont fără documente. Răspunsurile circulă pe grupuri și în discuții informale, unde reguli valabile acum trei ani se amestecă cu interpretări personale.
Mai jos, cele mai frecvente dintre aceste mituri sunt confruntate cu actele care le guvernează: Legea societăților nr. 31/1990, Codul fiscal și Legea nr. 70/2015 privind operațiunile în numerar. Cifrele sunt orientative pentru 2026, iar o parte dintre repere — salariul minim brut, plafoanele microîntreprinderii — se stabilesc anual.
„Banii firmei sunt banii mei”: mitul care costă cel mai mult
Un SRL este o persoană juridică distinctă de asociații săi, iar patrimoniul lui nu se confundă cu cel personal. Diferența nu e teoretică: încasările intră în contul societății, iar ieșirile au nevoie de un temei — salariu, dividend, restituire de împrumut, decontare de cheltuială sau plată către furnizor. Retragerea „pentru că am nevoie” nu figurează pe listă.
În contabilitate, sumele luate fără temei se opresc de regulă în contul 4551 „Asociați – conturi curente”, cu sold debitor purtat de la un an la altul. Este printre primele lucruri pe care le observă un inspector fiscal, iar consecința uzuală este reîncadrarea ca dividende sau ca venituri asimilate salariilor, cu impozitul și contribuțiile aferente, plus dobânzi și penalități calculate de la data la care taxa ar fi trebuit plătită.
Există și un plan mai sever, rar citit: articolul 272 din Legea nr. 31/1990 sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta administratorului care folosește, cu rea-credință, bunurile ori creditul societății în folos propriu. Textul devine relevant mai ales când firma are datorii la buget sau către creditori.
Cât costă efectiv un dividend în 2026
Prima confuzie este între impozitul plătit de firmă și cel plătit de persoana fizică. Sunt două straturi, nu unul. La o societate care aplică impozitul pe profit de 16%, un profit brut de 100.000 de lei rămâne 84.000 de lei după impozitare. Din 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende este de 16%, față de 10% în 2025, deci la distribuire se rețin 13.440 de lei, iar în contul asociatului ajung 70.560 de lei — o rată efectivă de peste 29%, înainte de contribuția de sănătate.
O regulă tranzitorie generează multe întrebări: dividendele distribuite pe baza situațiilor financiare interimare întocmite în cursul anului 2025 păstrează cota de 10%, chiar dacă plata are loc în 2026. Momentul distribuirii, nu cel al plății, dă cota aplicabilă.
Al doilea strat este contribuția de sănătate. Mitul „am salariu, deci nu mai plătesc CASS pe dividende” a fost adevărat până în 2023; din 2024, dividendele intră în baza de calcul indiferent de existența unui venit salarial. Contribuția de 10% se datorează pe plafoane, raportat la totalul veniturilor extrasalariale anuale (dividende, chirii, dobânzi, activități independente) și la salariul minim brut, de la reperul de 4.050 de lei:
- peste 6 salarii minime, adică 24.300 de lei venituri — CASS de 2.430 de lei;
- peste 12 salarii minime, adică 48.600 de lei — CASS de 4.860 de lei;
- peste 24 de salarii minime, adică 97.200 de lei — CASS de 9.720 de lei.
Sub primul plafon nu se datorează contribuție, iar declarația unică rămâne obligația persoanei fizice, nu a firmei. Salariul minim folosit ca reper se verifică pentru anul distribuirii, la fel ca încadrarea în regimul microîntreprinderii, ale cărui plafoane și cote s-au schimbat de mai multe ori între 2023 și 2026.
„Pot ridica dividende în fiecare lună?” și alte întrebări despre calendar
Nu. Legea nr. 31/1990 permite distribuirea trimestrială, opțională, pe baza unor situații financiare interimare, urmată de regularizare prin situațiile financiare anuale. Diferențele se sting în 60 de zile de la aprobarea situațiilor anuale, sumele plătite în plus se restituie, iar întârzierea atrage dobândă penalizatoare. Distribuirea lunară nu are suport legal, oricât disponibil ar exista în cont.
A doua confuzie: profitul contabil nu înseamnă bani în bancă. O firmă poate avea profit și lichidități aproape zero, dacă are facturi neîncasate sau stocuri mari. Înainte de distribuire se constituie rezerva legală — 5% din profitul brut anual, până la o cincime din capitalul social — iar pierderea reportată din anii anteriori trebuie acoperită.
Termenele sunt fixe: impozitul pe dividende se declară și se plătește până pe 25 a lunii următoare celei în care s-a făcut plata. Dacă dividendele au fost distribuite, dar nu au fost plătite până la 31 decembrie, impozitul se achită oricum, până pe 25 ianuarie a anului următor. Hotărârea adunării generale sau decizia asociatului unic este documentul de bază; fără ea, transferul rămâne o retragere nejustificată.
Salariu, contract de mandat sau dividend: ce cere legea, dincolo de preferințe
„Administratorul nu trebuie plătit” este adevărat pe jumătate. Mandatul poate fi gratuit, prin actul constitutiv sau prin hotărârea asociaților, însă regimul microîntreprinderii cere cel puțin un salariat — condiție îndeplinită și când administratorul are contract de mandat cu o remunerație cel puțin la nivelul salariului minim brut. Firmele care o pierd ies din regim, cu efect pe tot anul fiscal.
Costul unei remunerații la nivelul salariului minim se estimează rapid: la 4.050 de lei brut, angajatorul adaugă contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25%, circa 91 de lei, deci un cost lunar în jur de 4.140 de lei. Din brut se rețin CAS 25% și CASS 10%, iar impozitul de 10% se aplică după deduceri, astfel încât netul ajunge, în funcție de deducerea personală, între aproximativ 2.370 și 2.570 de lei.
Diferența economică între cele două căi ține de regimul fiscal al firmei. La impozit pe profit, salariile și contribuțiile sunt deductibile și reduc baza impozabilă; la microîntreprindere, impozitul se aplică pe venit, iar salariul nu reduce baza, dar menține dreptul la regim. Munca administrativă din spatele acestor decizii nu produce povești spectaculoase — seamănă, ca vizibilitate, cu gesturile discrete din articolul despre eroii anonimi premiați de redacția VIP: se observă abia atunci când lipsesc.
Cardul de firmă, decontul și diurna: unde se rupe justificarea
„Dacă plătesc cu cardul firmei, e cheltuială” este cel mai răspândit mit operațional. Codul fiscal cere ca o cheltuială să fie efectuată în scopul desfășurării activității economice și să aibă la bază un document justificativ. Cumpărăturile personale plătite din contul societății rămân nedeductibile, TVA aferentă nu se deduce, iar sumele pot fi tratate drept avantaje în natură, cu impozit și contribuții pentru beneficiar.
Autoturismele sunt un caz aparte: pentru vehiculele de până la 3.500 de kilograme și maximum 9 locuri care nu sunt folosite exclusiv în scopul activității, deductibilitatea cheltuielilor este limitată la 50%, iar TVA se deduce tot în proporție de 50%. Foaia de parcurs nu e un moft birocratic, ci proba pe care se sprijină procentul integral.
Diurna internă este neimpozabilă în limita a 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice — la reperul de 23 de lei pe zi, plafonul zilnic ajunge la 57,50 de lei — și, suplimentar, în limita a trei salarii de bază lunare. Peste aceste praguri, sumele devin venituri salariale. Plafoanele operațiunilor cu numerar din Legea nr. 70/2015 sunt și ele des ignorate:
- plăți și încasări între persoane juridice: 5.000 de lei per persoană, dar maximum 10.000 de lei într-o zi;
- operațiuni cu persoane fizice: 10.000 de lei per persoană, pe zi;
- avansuri spre decontare acordate în numerar: 5.000 de lei per persoană, pe zi;
- sold maxim de casierie la sfârșitul zilei: 50.000 de lei.
Depășirea se sancționează cu amendă de 25% din suma care trece de plafon, dar nu mai puțin de 500 de lei. La o plată în numerar de 30.000 de lei către un furnizor persoană juridică, depășirea de 25.000 de lei înseamnă o amendă de 6.250 de lei.
„Îmi împrumut firma, apoi îmi iau banii înapoi”: ce verifică inspectorii
Creditarea societății de către asociat este legală și frecventă în primele luni de activitate. Problema apare la restituire, când fluxul inițial nu poate fi probat. Minimul necesar: contract scris, cu sumă, termen și eventuală dobândă, extrasul care arată intrarea banilor și înregistrarea corectă în contabilitate. Fără ele, ieșirile marcate „restituire împrumut asociat” pot fi reîncadrate ca dividende, cu impozit, CASS și accesorii.
Dacă împrumutul are dobândă, aceasta devine venit din investiții pentru persoana fizică și se impozitează; dacă e fără dobândă, rămâne o tranzacție între persoane afiliate, pe care organul fiscal o poate ajusta. Creditarea repetată în numerar intră, în plus, sub aceleași plafoane de casierie.
Cinci întrebări scurte, cu răspunsuri verificabile
- Trebuie să distribui profitul în fiecare an? Nu. Profitul poate rămâne reportat, fără impozit suplimentar la nivelul persoanei fizice; decizia aparține adunării generale, la aprobarea situațiilor financiare.
- Pot plăti dividende dacă am datorii la ANAF? Legea nu interzice explicit, dar conturile pot fi poprite, iar o distribuire făcută în timp ce societatea nu își achită obligațiile atinge zona răspunderii administratorului.
- Dividendele plătite altei firme din România sunt impozitate? Sunt neimpozabile dacă beneficiarul deține minimum 10% din capitalul social al plătitorului, neîntrerupt, timp de cel puțin un an.
- Pot încasa direct în contul personal, dacă sunt asociat unic? Nu. Facturile societății se încasează în conturile societății; altfel apar venituri nedeclarate și un decalaj între contabilitate și fluxul real.
- Am retras deja bani fără temei. Ce fac? Regularizarea până la aprobarea situațiilor financiare — restituire, distribuire formală de dividende cu plata impozitului sau înregistrare ca remunerație — costă mai puțin decât reîncadrarea la control.
Regula practică ce rezolvă majoritatea acestor întrebări este una singură: fiecare leu care iese din firmă are nevoie de un nume și de un document care să îl susțină. Restul — cote, plafoane, termene — se verifică anual, iar sursele sunt publice: Codul fiscal, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 70/2015 și ghidurile ANAF. Câteva sute de lei pe lună pentru consultanță contabilă rămân o cheltuială mai mică decât diferența dintre o distribuire corectă și una reașezată fiscal doi ani mai târziu.
